Cine suntem?

Liga Studenților din Facultatea de Electronică și Telecomunicații – LSFETc – este o organizație non-guvernamentală, non-profit și apartidică. Aceasta a fost înființată în anul 1996 la inițiativa studenților din cadrul facultății.

Scopul nostru

Organizația are ca scop principal reprezentarea studenților din Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologii Informaționale din cadrul Universității Politehnica Timișoara, atât la nivelul întregii universități cât și pe plan local și național. Acțiunile și demersurile acestei organizații sunt menite să ridice nivelul mediului academic, social şi profesional al studenţilor pe care îi reprezintă. 

Departamente:

Divertisment

În cadrul departamentului Divertisment se îmbină munca cu distracția, motivând membrii organizației și consolidând relațiile dintre aceștia. Printre activitățile organizate de acest departament se numără și seri de Karaoke, party-uri interne, activități cu scop recreativ, TeamBuilding și nu numai.

Fundraising

Departamentul Fundraising are ca scop atragerea de parteneriate și sponsorizări în vederea susținerii materiale a activităților desfășurate de către organizație. Activitatea departamentului constă atât în menținerea parteneriatelor deja existente, cât și obținerea unor noi parteneriate.


Imagine

Departamentul Imagine se ocupă cu materialele grafice, pozele și videourile care țin de imaginea LSFETc. Pe parcursul activității departamentului, sunt folosite Photoshop, Illustrator, AfterEffects, Premiere Pro, dar cea mai importantă unealtă este creativitatea. Acest departament colaborează cu Departamentul Relații Publice.

Relații Publice

Departamentul Relații Publice se află în spatele conturilor de Facebook, Instragram, YouTube, etc. PR-ul are grijă să transmită în exterior informații benefice publicului țintă.
Membrii departamentului se ocupă cu: scrierea de texte (descrieri poze/ articole site etc.), caută modalități de promovare (online și offline), realizează comunicate de presă și colaborează cu Departamentul Imagine.

Reprezentare

Departamentul Reprezentare se asigură de identificarea și actualizarea nevoilor pe care studenții le au, prin elaborarea de chestionare și strângerea de informații din rândul studenților, și menține mereu constantă comunicarea cu studenții, prin reprezentanții de an, asigurând fluxul informațional dintre studenți și actorii relevanți (cadre didactice, administratorii căminelor, conducerea cantinei, etc).

Resurse Umane

Departamentul Resurse Umane se ocupă cu recrutarea și integrarea recruților și motivarea voluntarilor.

Un rol foarte important al departamentului este de a lega și menține relații bune între membrii organizației și de a ameliora eventualele conflicte. În sarcinile acestuia intră actualizarea bazelor de date, întocmirea mesajelor aniversare pentru voluntarii organizației și motivarea constantă a membrilor.

Cum am luat naștere?

Bazele LSFETc s-au construit încă din 1996, la inițiativa studenților din Facultatea de Electronică și Telecomunicații. Personailtatea juridică am obținut-o 2 ani mai târziu, în 1998. 

Mai multe despre frumoasele începuturi ne-a povestit primul președinte al LSFETc, Adrian Marina. 

”Liga, Oh, cu câtă nostalgie îmi aduc aminte de anii aceia. Iubeam meseria pe care mi-o alesesem, îmi plăceau atmosfera din complexul studențesc, libertatea și responsabilizarea conștientizate odată ce am ajuns „independent” la Timișoara. Eram student și intrasem într-o lume în care noțiunile de profesor, școală, coleg de cameră, chiar și prânz și cină căpătaseră nuanțe noi.

După un prim an în care am descoperit camaraderia, plăcerea de a ajuta colegii și bucuria de a fi ajutat la nevoie, viața complexului studențesc, farsele colegilor de cămin, chefurile din camerele studentești, dar și parcurile, teatrul, cinematografele, frumusețea orașului ce avea mai târziu să-mi fie casă, iată-mă așadar, student în anul II.

Era anul în care legea învățământului universitar acorda studentilor câte un reprezentant în Consilul Facultății și, fiind studentul cu cea mai mare medie de absolvire a anului întâi, sunt desemnat de către conducerea facultății a ocupa unul din locurile alocate studentilor, cel de-al doilea reprezentat al studenților fiind un coleg din anul cinci, Remus Petre. Și, fiindcă unul dintre noi trebuia să reprezinte studenții facultății în Senatul Universitar, Remus îmi oferă mie acest privilegiu. Este momentul în care începe colaborarea cu reprezentanții studenților celorlalte facultăți ale Universității. Spre surprinderea mea, doar câțiva dintre noi fuseseră numiți, majoritatea celorlalți fiind aleși de către organizațiile studențești. Aflu așadar, de Ligile studenților timișoreni, ale studenților de la Calculatoare, Mecanică, Electrotehnică, Medicină, Universitatea de Vest. Aflu că ei organizaseră Balurile Bobocilor și festivalurile studențești la care paricipasem și mi-am dorit sa le fiu alături. Mi se părea o minunată oportunitate de a câştiga experienţă şi în alte domenii ale cunoaşterii care mă interesau: cultura organizaţională, leadershipul şi, desigur, dezvoltarea altor competenţe şi abilităţi.

Vorbesc cu Remus și aflu că facultatea nostră nu are o organizație reprezentativă a studenților, că el, impreună cu câțiva colegi, an terminal și ei, demaraseră un proces de înființare a „Ligii Studenților din Facultatea de Electronică și Telecomunicații” cu ceva timp in urmă. Mai aflu că depuseseră dosarul de înființare a organizației non-guvernamentale la Tribunalul Timișoara, însă nu primisesera nici un răspuns. Tinereţea şi entuziasmul îmi dădeau încrederea că voi avea energia unui astfel de efort, asa că hotarăsc (îmi vine să zambesc, astăzi) să mă duc la Tribunal să întreb de „dosarul nostru”. Veteranii îmi spuseseră ca au depus dosarul al Registratură, drept urmare, într-o dimineață, îmi iau costumul și cravata și mă îndrept spre Tribunal (aflasem cu o seară înainte unde se afla clădirea ce adăpostea instituția). Salut portarul, întreb unde este registratura și pașesc încrezător pe culoarul ce avea să mă ducă spre mare aventură, sub privirile puțin mirate ale portarului. La acea vreme le-am interpretat ca fiind de admirație pentru curajul și determinarea mea.

Registratura. Bat la usă, mi se răspunde, intru și întreb cum pot intra în posesia dosarului pe care colegii mei l-au depus cu ceva timp în urmă; nu știam numărul dosarului, doar luna și anul în care fusese depus. Mirată de cererea mea, doamna de la registratură îmi spune că-i va fi greu să găsească dosarul, iar în succesului, nu va putea să mi-l dea, decât cu aprobarea Președintelui Tribunalului. Întreb unde gasesc biroul președintelui, iar după ce primesc raspunsul mulțumesc, salut și ies, urmând indicațiile primite. Vă puteți imagina? ÎIn mai puțin de cinci minute îi expuneam secretarei Președintelui planul meu de a ridica dosarul pentru actualizare și intenția mea de a relua procesul de înființare a organizației studențesti. Uluită de inocența, dar cred insă că și de pasiunea și entuziasmul meu, aceasta mă aduce cu picioarele pe pamânt: „Domnul președinte primește vizite doar în orele de audiență, dosarele nu se ridică decât cu împuternicire sau de către un avocat”. Realizez ca ceea ce îmi propusesem este echivalent unei luptei cu Hercule. Fac stânga împrejur și mă întorc în Complexul Studențesc, hotărât să facem un nou dosar.

Extraordinare ore și zile de muncă au urmat. Cu câtă plăcere îmi aduc aminte de întâlnirile cu reprezentanții celorlalte organizații studențești care ne ofereau consultață, de nopțile pretrecute în camerele de cămin făcând planuri, discutând opțiuni, redactând documente. Împărtășeam aceleași idealuri, eram mânați de aceleași convingeri, acceptam cu drag ajutorul colegilor mai mari și ne gândeam cu mândrie la clipa când și noi îi vom sfătui pe alții.

Depuneam, câteva luni mai târziu, un nou dosar la Registratura Tribunalului Timișoara, și după șase luni (trecuse deja vacanța de vară, eram în anul III), primim la Decanat citatie să ne prezentăm la prima înfățisare în dosarul prin care Liga Studenților din Facultatea de Elecronică și Telecomunicații cheama în Judecată Statul Romăn pentru obținerea identităii juridice.

Aveau să mai treacă doi ani, multe prezentări la tribunal, acte refăcute, documente completate dezamăgiri și speranțe, colegi care au absolvit, colegi care ni s-au alăturat, o lume frumoasă, animată de inocența tineretii, entuziasmul începutului și, trebuie să recunosc, vegheată de experiența profesorilor care au văzut în noi „partenerul” care îi completează.

Si cât de mult mă bucur să văd că spiritul care ne-a inflăcărat începuturile trăiește și astăzi, într-o organizație matură, puternică, recunoscătoare pentru ce a fost, mândră de ceea ce este și încrezatoare în ceea ce va fi!

Adiran MARINA - Primul președinte al LSFETc

Facem parte din:

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România

Convenția Organizațiilor Studențești din Politehnică
 

Fundația Județeană pentru Tineret Timiș